In urma cu citiva ani, invitat la Radio France Internationale, Mircea Vasilescu, redactor-sef Dilema Veche, propunea o zi fara televizor. Macar o data pe luna sa putem sa facem si altceva decit sa ne proptim ochii in sticla din care se revarsa frustrarile. Sa ne plimbam, sa citim, sa sporovaim.
Vorbeam atunci despre starea presei. Presa din Romania, desigur. Anii au trecut, unii au renuntat cu totul la televizor, altii s-au adincit si mai mult in mizeria care se revarsa din ecrane. E ieftin, costa mai putin de 5 euro un abonament, e facil, stai in scaun sau fotoliu, e fara efort si nu in ultimul rind uiti de viata ta prapadita cind esti facut partas la necazurile, furiile, deznadejdiile altora.
Dincolo de ecrane, in spatele lor care va sa zica, e ceva mai greu. Sa construiesti o emisiune, sa te pregatesti pentru o dezbatere, sa poti sa faci fata invitatilor de calitate inseamna efort. Numai ca ceea ce se cheama o confruntare de idei, cu argumente si fara “ba pe-a ma-tii”, nu intereseaza decit un numar mic de privitori care la rindul lor trebuie sa faca efort sa descifreze vorbele alese. Si atunci, probabil printr-o intelegere tacita, cei din spate si cei din fata cauta doar suportabila usuratate a cotidianului. Primii au parte de asa-numitul rating, iar cei din urma de oferta venita pe tava si inghitita pe nemestecate. Cind iesi din acest joc, cind vrei totusi sa mentii un standard, fie inchizi de la buton daca esti in fata, fie esti ejectat daca esti in spate. Sau pleci singur. Asa cum in urma cu doua zile, ziarista Andreea Pora a plecat din studioul RTV lasind ziaristul care “modera” si invitatii care jubilau sa continue. Te poti lupta cu un adversar pe terenul ideilor, dar nu trebuie sa suporti behaielile unui cioban care s-a trezit peste noapte aducator de rating, catindat in alegeri si mare latifundiar.
“Nu toti sint ca ei, Andreea!. Iar pen
