Poate intamplarea, poate talentele innascute au facut ca multe sali celebre ale Europei sa rasune dirijate de baghete romanesti.
Pe unii romani i-a dus in occident dorinta de a studia, pe altii i-a chemat gloria, dar nu lipseste nici situatia celor pe care i-a gonit insasi patria de acasa, cand a venit tavalugul sovietic. Cazurile sunt foarte multe, dar vom aminti numai cateva.
George Enescu
Dupa ce terminase studiile la conservatorul din Viena si le-a continuat la Paris, George Enescu, ajuns deja notoriu si intrat in contact cu marile somitati muzicale ale lumii, a dorit sa se intoarca in tara, ca sa concerteze pentru romani.
Indragise Atheneul Roman, despre care marturisea ca, pentru el, este cea mai reusita sala de concerte din lume. Admirat de regina Elisabeta - o mare iubitoare a artelor - era nelipsit la seratele muzicale, organizate de aceasta la palatul Peles.
Atat in timpul celor doua razboaie mondiale, cat si in perioada interbelica, George Enescu ramane in Bucuresti, continuand sa dirijeze, sa compuna si sa interpreteze - ideosebi la vioara si mai rar la pian.
Aici va compune simfoniile si suitele si tot aici opera Oedip, dedicata viitoarei sale sotii, Maruca Tescanu Rosetti, fosta Cantacuzino.
Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, personalitatea lui Enescu atrage la Bucuresti interpreti de prim rang la nivel international: Yehudi Menuhin, David Oistrach, Emil Gilels, Lev Oborin, Jacques Tibault.
Dar regimul comunist devine insuportabil pentru marele maestru, desi n-a dorit niciodata sa-si paraseasca tara. Cu prilejul unui turneu, a ramas la Paris, de unde i-a trimis o eleganta scrisoare premierului Petru Groza.
S-a stins din viata in 1955 si a fost inmormantat la cimitirul Pere Lachaise, din apropierea capitalei franceze. S-ar cuveni ca autoritatile