Trebuie să mă învăţ să nu mă mai sperii de cărţile voluminoase. Ca să nu pierd. "Harta timpului" a fost tradusă anul trecut, am ţinut-o aproape un an la capul patului, fără să mă încumet s-o deschid, speriat, într-un fel, de grosimea ei - peste 600 de pagini. La începutul toamnei a apărut şi "Harta cerului", roman şi mai voluminos, de peste 700 de pagini, lansat în prezenţa autorului, sosit special la Bucureşti. Abia atunci m-am încumetat să deschid cele două cărămizi. Şi n-am regretat o clipă! Chiar dacă nu ma omor după genul acesta de subiect. Aflu chiar că fac parte dintr-o "trilogie victoriană", probabil al treilea volum este asemănător ca dimensiuni.

Felix J. Palma este un scriitor spaniol relativ tânăr, născut în 1968, iubitor de literatură latino-americană, dar şi engleză, care scrie un fel de literatură fantastică amestecată cu romance. A fost fascinat de mic de H.G.Wells - şi o recunoaşte de câte ori are prilejul. A fost fascinat şi de epoca victoriană. L-a admirat pe Jules Verne şi literatura fantastică. A publicat câteva romane, dar succesul l-a obţinut, inclusiv pe plan internaţional, cu cele două cărţi despre care viorbim în acest text, amestec de poveşti de iubire cu fantasticul cel mai pur şi care pornesc, amândouă, de la texte celebre - "Maşina timpului" şi "Războiul lumilor". Adică texte celebre ale lui H.G.Wells. Scriitorul britanic, spunea Palma, "a inventat călătoria în viitor, într-o lume îndepărtată în timp şi-n spaţiu, dar ceea ce urmărea de fapt era să facă o critică socială, prin aceste parabole SF". Cam asta face, pe urmele lui, şi Felix J. Palma. În amândouă cărţile, Wells însuşi devine personaj ("Mi s-a părut normal să aduc un omagiu acestui titan al literaturii transformându-l într-un personaj care joacă într-un fel în viaţa sa. El apare cu nume şi prenume în carte şi întâmplările la care ia parte în roman sunt în bună măsură le