Un model mixt de piață liberă și de control al statului asupra economiei.
O inițiativă cum a fost cea din Moldova de creare a unui Consiliu Naţional de Participare (CNP) pentru a înlesni comunicarea dintre autorităţi şi societatea civilă provine din ceea ce a fost numit “modelul scandinav“, sau nordic, de politică economică și socială. E vorba de modelul oferit de cele cinci țări scandinave: Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca și Islanda.
Este vorba de un model mixt de piață liberă și de control al statului asupra economiei, stat care oferă în același timp cel mai larg spectru de servicii sociale din lume, precum și de un permanent dialog social și o cointeresare a cetățenilor în funcționarea instituțiilor statului.
Acest model a mai fost numit și cel al „statului providență“, dar, spre deosebire felul în care el e aplicat în țări precum Franța sau Germania, în țările scandinave el implică diferite organisme și structuri de consultare periodică a cetățenilor, iar nu doar a partidelor politice. Partenerii sociali sînt astfel foarte numeroși, variați și activi.
Modelul nu este însă aplicat în mod identic în cele cinci țări scandinave. Astfel, în Suedia, țara lui Ericsson și Ikea, economia e practic în întregime privată, în vreme ce în Norvegia vecină întreprinderile statului sînt principalul motor economic.
Consecință a importanței dialogului social - în țările scandinave două treimi din lucrători sînt afiliați unor structuri sindicale, în vreme ce în Statele Unite de pildă doar 11% din lucrători sînt afiliați unor sindicate, iar în Franța chiar și mai puțin. Asta în seamnă că în țările scandinave, legislația muncii, în loc să fie fixată prin legi emise de parlament fără consultarea lucrătorilor este rezultatul unor lungi negocieri între patroni, sindicate și stat.
Desigur, pentru a păstra un asemenea