ARD-PDL are sanse mai mult decat reale ca la alegerile din 9 decembrie sa surprinda pe toata lumea, pana si pe cei mai crunti dusmani, cu un rezultat absolut umilitor.
In mod serios, absolut nimeni nu are interesul ca fostul partid principal de guvernare - PDL - sa se stearga pana aproape de disparitie de pe harta politicii, macar si pentru faptul ca democratia e garantata de o opozitie puternica, nu de una anemica, terminata din punctul de vedere al credibilitatii si fara nicio alta viziune decat hulitul la adresa Puterii.
Toate datele din prezent tind mai degraba catre aceasta varianta a disolutiei ARD decat spre oricare alta.
Iar in acel moment, cand PDL nu va mai avea nevoie de masca Aliantei Romania Dreapta pentru a-si acoperi mizeriile si nenorocirile din trecut, abia atunci urmasii lui Traian si Boc vor avea limpede si clar in fata ochilor dezastrul pe care l-au nascut din mult prea multa lacomie, prosternare in fata unei singure voci si lipsa de empatie cu adevaratele probleme ale romanilor.
Cum a ajuns ARD-PDL in situatia asta?
N-as fi crezut ca este posibil ca in timp ce actualii guvernanti executa gafa dupa prostie cu o ritmicitate metronomica, iar premierul isi adauga periodic bolovani de gat, Opozitia - i.e. ARD-PDL - sa nu fie in stare sa creasca niciun procent in orice sondaj ar fi eliberat pe piata, ba dimpotriva.
Iar problema e ca nu ARD scade in loc sa creasca, e pana la urma consecinta propriei strategii falimentare, ci aceea ca dupa alegerile din 9 decembrie Romania risca sa ramana cu un singur politician adevarat in opozitie - Traian Basescu.
Exista aici o dubla ironie. O data ca presedintele s-a aflat in Opozitie dintotdeauna si a vorbit mereu ca si cum nu ar detine nicio putere, chiar daca la un moment dat ajunsese sa controleze intreaga putere, executiva si legi