Motto: „Perit mundus, senescit mundus, deficit mundus, laborat anhelitu senectutis. Noli timere, renovabitur iuventus tua sicut aquilae.“* (Agustinus Hipponensis,Sermo 81) Marcată de ritmul susţinut al dezbaterilor şi al votului ţinut absolut secret pînă la decernarea celui mai important premiu literar francez, Premiul Goncourt, săptămîna trecută n-a fost lipsită de un suspans prelungit cu grijă pînă în ultima clipă. Pe lista finală, îşi disputau faza decisivă patru romane: Le sermon sur la chute de Rome (Predica despre căderea Romei) de Jérôme Ferrari, publicat la Editura Actes-Sud, Peste & choléra (Ciuma şi holera) de Patrick Deville, Editura Seuil, La vérité sur l’Affaire Harry Québert (Adevărul despre Afacerea Harry Québert) de Joël Dicker, coeditat de editurile De Fallois/L’Âge d’homme, şi Lame de fond (Valul de furtună) al scriitoarei Linda Lê, publicat la Editura Bourgois.
Miercuri, 7 noiembrie 2012, Didier Decoin anunţă din sala restaurantului Drouant numele celui care primeşte consacrarea supremă: „Jérôme Ferrari pentru romanul Le sermon sur la montagne de Rome [sic!]“, decernat în turul al doilea, cu 5 voturi contra 4 acordate lui Patrick Deville (o înregistrare video a acestui anunţ se poate viziona pe linkul:http://www.rtl.fr/video/revivez-l-annonce-du-prix-goncourt-2012-7754402432).
Discuţiile au fost, probabil, foarte aprinse, iar numirea foarte neaşteptată, încît Didier Decoin n-a avut timp să noteze titlul corect al cărţii, confundîndu-l cu cel al unei alte predici de pe alt munte – mult mai celebră aceasta –, sau cu un comentariu al Sfîntului Augustin despre beatitudini. În realitate, nu este vorba despre nici una dintre ele, ci de numele unuia dintre cele patru sau cinci Sermones pe care episcopul Augustinus Hipponensis, îndurerat de tristele scandalis mundi, le ţine despre căderea Romei, după invazia și jefuirea ac
