Una din marile probleme ale Romaniei de azi este imaturitatea unei mari parti a clasei politice, usurinta cu care se fac afirmatii hazardate, menite sa genereze serioase riscuri, inclusiv in relatiile cu principalii aliati. In clipa de fata, asistam la rabufniri prea putin responsabile ale premierului Victor Ponta la adresa Uniunii Europene, expresii nedisimulate ale enervarii acestuia in raport cu presiunile din perioada tentativei de lovitura de stat din 3-6 iulie 2012. Premierul, confruntat cu insolubile probleme de credibilitate morala, actioneaza prin continua plusare, adica prin ceea ce se cheama fuite en avant, reia mereu aceeasi placa a reprezentarii si nu pierde nicio ocazie pentru a torpila autoritatea presedintelui tarii. Serveste la ceva aceasta tactica in afara de a-i asigura lui Victor Ponta efemere momente de satisfactie personala? Ma indoiesc. Asa isi imagineaza dl Ponta ca va guverna in continuare, presupunand ca USL va castiga alegerile din decembrie? Prin razboi de uzura si hartuiri necontenite, fara o viziune realista si fara o strategie coerenta?

La randul sau, co-presedintele USL, presedinte al Senatului, fost presedinte-interimar al tarii, Crin Antonescu, mitraliaza verbal institutiile menite sa garanteze transparenta si sa traga la raspundere pe cei care transgreseaza normele statului de drept. Aceasta ofensiva reflecta un stil politic belicos direct indatorat fesenismului iliescian al anilor 90. Pana si un veteran al PNL, Radu Campeanu, in genere obsecvios si lipsit de instinctul revoltei, lasa sa se inteleaga ca un Calin Tariceanu ar fi poate preferabil actualei directii al carei unice rezultate palpabile, ma grabesc sa adaug, raman esecul tentiativei de lovitura de stat din 3-6 iulie 2012 si becalizarea acestei formatiuni politice. Nu cred ca dl Campeanu este singurul liberal nelinistit de imaginea tot mai compromisa a a acestui p