Revolta muncitorilor de la Uzinele de Autocamioane Steagul Roşu din Braşov, care ieşiseră în stradă pe 15 noiembrie 1987, a produs un cutremur în vârful puterii comuniste. Trei studenţi de la Facultatea de Silvicultură s-au solidarizat cu cei 61 de capi ai revoltei care fuseseră arestaţi, cerând public ca ei să nu fie executaţi. Mâine, 22 noiembrie, se împlinesc 25 de ani de la momentul în care bihorenii Lucian Silaghi şi Horia Şerban, precum şi clujeanul Cătălin Bia s-au aşezat pe o bancă din campusul braşovean, exprimându-şi susţinerea faţă de revendicările muncitorilor.
Revolta s-a declanşat în noaptea de 14/15 noiembrie, când muncitorii din schimbul trei de la "Steagul Roşu" şi-au expimat nemulţumirea faţă de condiţiile precare de trai, peste care s-a aşternut şi neplata salariilor. Dimineaţa, când au ieşit pe poarta uzinei, revendicările au dobândit un caracter complex, de ordin politic. Muncitorii au mărşăluit spre centrul oraşului, cântând "Deşteaptă-te, române!". În faţa refuzului autorităţilor de a dialoga cu muncitorii, aceştia din urmă au devastat sediul Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român. Au dat foc portretului lui Ceauşescu, au spart birouri în care au găsit, spre uluirea şi revolta lor, fructe exotice - banalele portocale şi banane -, prohibite pentru românii de rând. A urmat represiunea: peste 300 de persoane au fost arestate, anchetate, torturate în beciurile Miliţiei şi Securităţii. A existat temerea că cei 61 de muncitori identificaţi drept capi ai revoltei urmau să fie executaţi, însă solidarizarea studenţilor braşoveni şi opinia publică mondială a determinat autorităţile să renunţe la această decizie, mutându-i în alte localităţi. La câteva zile de la acele evenimente, cei trei studenţi silvicultori s-au solidarizat cu arestaţii. Unul dintre ei a fost Lucian Silaghi, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici - Fil