- Social - nr. 226 / 20 Noiembrie, 2012 Pare curios acest titlu, dar as vrea sa definesc din capul locului o deosebire intre vechii nostalgici si noii nostalgici. Vechii nostalgici, dupa opinia mea, sunt cei care, fie ca proveneau din esalonul doi, de la comunisti, fie ca sunt oameni simpli, de toata isprava, si isi manifesta nostalgia dupa vremurile apuse. Este un soi de sindrom Stockholm, un fel de empatizare a victimei cu calaul. Nostalgia nu se refera la partea politica, ci se refera la faptul ca oamenii, in acele timpuri, aveau o locuinta, e adevarat, in bloc, aveau masina, e adevarat, o Dacie, aveau un loc de munca si el si sotia, copiii lor aveau crese, gradinite, scoli si puteau in fiecare an sa se duca in concediu in statiuni la munte sau la mare. Dupa 1989 toate aceste lucruri au devenit "o rara avis”. Nostalgia nu se refera, asa cum ar fi dispusi unii dintre exegetii noilor vremuri, la dorul dupa comunism (dupa socialism, ci la dorul dupa stabilitate, dupa un loc sigur de munca, dupa siguranta fizica a persoanei, dorul dupa o anumita certitudine a viitorului copiilor si al lor. Si, atunci, acesti vechi nostalgici pana la un punct sunt de inteles. O alta categorie pe care as vrea s-o semnalez este cea care se refera la noii nostalgici. Daca dupa opt ani de chin sub presedintia unui marinar care habar n-are cum se conduce o tara, care nu este o nava buna de impotmolit, cand toate aceste relative avantaje de care beneficiau vechii nostalgici au disparut, cand populatia a saracit, cand bogatiile tarii au fost pradate in folosul unei camarile care s-a ingrasat, cand sistemul de drept si reforma statului au fost supuse unei crunte dezorganizari, tocmai pentru a nu se putea face ordine in haos, ei bine, eu va marturisesc sincer ca nu inteleg ce inseamna nostalgia asta de tip nou, dupa un regim care ne-a cauzat atata necaz in trecutul apropiat, ruinandu-ne viitor