Cea mai mare ameninţare în această ţară pentru politicieni, afacerişti mafioţi, ar putea veni doar din partea justiţiei. De asta orice acţiune fermă a justiţiei provoacă urlete colective. E adevărat că în acelaşi timp unora puţin le pasă.

Obişnuiţi să stea la adăpostul ilegalităţilor, trăiesc cu sentimentul impunităţii veşnice. Doar că acesta e tulburat şi el din când în când. Cazul Trăşculescu este una dintre excepţiile de acest gen. Oricum, faptul că deputatul "melcilor" se preta în campanie la şpăgi dovedeşte siguranţa cu care sistemul îşi duce viaţa mai departe. Şi arată totodată că tot ce i s-a produs în ultimul timp sistemului sunt doar mici zgândăriri ale bubei. În acelaşi timp, nu este meritul politicienilor că s-a mai urnit justiţia, fără presiunea de la Bruxelles, nu rămâneam decât în faza de arestări preventive. Cu toate acestea, există un merit, al acelor politicieni care au înţeles că regulile pe care le reclamă Bruxellesul trebuie urmate. A ieşi de pe orbita democraţiei europene, doar pentru că nu vrei să renunţi la faliţii tăi, dovedeşte mult primitivism politic. Politicienii care fac acum pe grozavii, că doar tot e campanie, zicând că Europa nu ne-a dat mai nimic, doar nişte mecanisme de control, după care se duc şi dau din cap cuviincioşi în faţa oficialilor europeni, aplică acest dublu limbaj, tipic românesc. Asta pentru că românul e din fire oportunist, e bună Europa, dacă ne dă bani, în rest, să ne lase baronii în pace. Acesta e naţionalismul caraghios românesc, naţionalism laş, de pamflet. Faţă de occidentali se dau asigurări că se respectă întru totul valorile democraţiei, iar aici, prin cotloanele patriei, noaptea în grădină când nu ne vede nimeni, după nişte şpriţuri, facem cu degetul către Europa. Până nu vom înţelege la nivel de cetăţean, că fără o justiţie adevărată nu există prosperitate economică, nu vom progresa un pas. Dacă nu