Ca oricare alt cetatean al acestei tari, urmaresc din anii '90 incoace campaniile electorale, cand Romania devine in discursul politic un fel de Gradina a Maicii Domnului, iar romanii, popor ales, idee straveche transmisa din generatie in generatie. Si pe drept cuvant, deoarece promisiunile, programele electorale ale partidelor, daca ar fi fost respectate, s-ar fi intamplat intocmai.
Doua lucruri insa trebuie discutate din capul locului: bunele(?) intentii ale candidatilor si dorinta de a se pune in serviciul patriei. Fiindca ambele stau la radacina necazurilor romanesti.
"O tara ca afara"
In privinta intentiilor si a proiectelor, oricine poate depune marturie ca nu a existat nicicand o patrie mai fericita: candidatii ne-au promis standarde de viata "ca afara", autostrazi de vis care trec prin fiecare catun, aeroporturi internationale la tot pasul, scoli si spitale cum n-a vazut Parisul, sali si terenuri de sport moderne si bazine de inot pentru tot natul...
S-au gandit si la locuri de munca: agricultura si turismul deveneau afaceri si industrii infloritoare, aducatoare de bunastare si civilizatie pretutindeni, de aceea in fiecare localitate urma sa apara hoteluri, cabane, fabrici de conserve, branzeturi si carnati, iar in oraselele patriei se si proiectau uzine de automobile, avioane, tractoare, televizoare, calculatoare...
De la gradina la maidan
Nimeni n-ar fi indraznit sa spuna ca asa ceva e imposibil, de aceea populatia se si vedea haladuind prin aceasta ipotetica Gradina a Maicii Domnului, iar viata capata culori suportabile. Numai ca anii au trecut, iar in loc de marete realizari, s-au paradit, s-au dat la fier vechi ori s-au ras de pe fata pamantului si ctitoriile societatii socialiste multilateral dezvoltate.
Este adevarat ca investitii sporadice s-au mai facut pe ici pe colo,