Luni seara, condusă acasă cu 1-0 de Gaz Metan, ba şi în inferioritate numerică un sfert de oră, între eliminarea lui Burcă şi cea a lui V. Negru, Rapid a reuşit să întoarcă eroic rezultatul şi să cîştige cu 2-1. Să admitem că pe lîngă arbitru, care a dictat relativ uşor 11 metri la căderea lui Surdu, şi şansa i-a ajutat pe vişinii. Numai în prelungiri, medieşenii au ratat o dublă ocazie monumentală! Înainte de a discuta însă despre noroc, trebuie să subliniem că giuleştenii au demonstrat iar că alcătuiesc o echipă capabilă să renască din propria-i cenuşă.
Precum în etapa a 6-a, în care a revenit pe teren propriu de la 0-2 şi a învins-o pe CFR Cluj cu 3-2, deşi Oros primise cartonaş roşu încă din minutul 29, Rapid a dovedit forţă interioară. Moral de fier. Stăpînire de sine. Într-un cuvînt, caracter. Graţie acestuia a şi ţinut fruntea sus de-a lungul unei istorii zbuciumate, dar presărată cu momente glorioase. Adesea marginalizată şi urgisită, a luptat de una singură împotriva tuturor. Aşa a şi ajuns să se simtă în largul ei, parcă mai confortabil, la înfrîngere, nu la izbîndă. Mai degrabă destinul vişiniu a constat, dacă nu şi vocaţia, în a pierde, nu în a cîştiga. În a suferi, nu în a se bucura.
Cu toate astea, deşi refuză să se predea, Rapidul e în pericol să moară. Se află pe marginea prăpastiei, ameninţat cu insolvenţa, cu falimentul. Marcat de recenta decizie a Curţii de Apel care l-a condamnat la 5 ani de detenţie cu executare, Copos vrea să vîndă, acum chiar vrea!, dar nu găseşte nici un amator! Unii ar cumpăra clubul, dar cu vorbe, cu promisiuni! E însă logic să nu se înghesuie nimeni deoarece, pe lîngă datorii către terţi, Rapid trebuie să achite lună de lună salarii de 450.000 de euro!
Buget mai mare decît al Stelei, aproape dublu faţă de cel al lui Dinamo, la concurenţă cu ce se întîmplă la CFR Cluj ori la FC Vaslui, dar şi peste ce
