Pe un trotuar din centrul Bacăului, doi cetăţeni de vârsta a doua, stau de vorbă cu candidatul Florin Condurăţeanu. Se plâng cu lacrimi in ochi de statutul mizerabil, de „servitori”, pe care îl au în Sicilia. Îngrijesc de doi bătrâni senili şi nevolnici, de luni pâna duminică, când vine nepotul bătrânilor şi le dă liber în oraş câteva ore. „Singura speranţa să ne întoarcem în ţară, sunteţi dumneavoastră!”, se lamentează cei doi. Vedeta PP-DD-ului le promite că Dan Diaconescu va face minuni pentru ei. A facut şi pentru fiul lui Florin Condurăţeanu, nominalizându-l drept candidat la Camera Deputaţilor, în colegiul de la Cernavodă.

Dacă partidul lui Dan Diaconescu ar fi apărut pe scena politică românească în anul 1990, poate ar fi fost posibil să crezi în unele idei expuse de pretinsul „Dream team” al candidaţilor propuşi pentru parlamentul României. De aici şi până la a crede în actuala conjunctură că viitorul apropiat propus de către populari, va prinde formă, este o cale extrem de lungă, direct proporţionala cu lipsa de cultura politică, a „cioflingarilor” din PP-DD. Partidul creat prin utilizarea unei audienţe avidă de senzaţionalul unor poveşti de doi bani, este atât de eterogen, încât cu greu se pot selecta câteva „centurioane” identice. Specific acestei „hoarde” de măscărici este credinţa pe care o are fiecare membru de partid, in sinea lui, că ar deţine secretul absolut sau panaceul universal pentru eradicarea sărăciei.

În mintea popularilor există adorată o lume ideală, mult mai bună decât lumea actuală şi care va fi făurită fără nicio îndoială de către aceştia, doar dacă vor fi conduşi de Dan Diaconescu. Restul argumentelor de bun simţ sau desprinse din realitate, nu contează. Dacă vrei şi eşti alături de Dan Diaconescu, vei realiza orice! Calea de urmat este una singură: cea haiducească! O „ghioagă” în cap la ciocoi urmată de confiscatul averi