Este o simplă şi nefericită coincidenţă. În Dâmboviţa, unde candidez pentru Senatul României, şi-a făcut mendrele un faimos baron local. Acesta, de multă vreme, este subiectul unor incredibile dezvăluiri de presă. Şi nu numai de presă. Şi nu este nimic legat, în realitate, de campania electorală. E vorba, una peste alta, de o uriaşă fraudă. Din bani publici. Şi care a condus la sărăcirea pronunţată a unui întreg judeţ. Dar a contribuit şi la sărăcirea visteriei ţării. Şi iata că, dintr-o dată, ceea ce putea să pară, pentru unii, o simplă lupta politica devine un examen oficial. Pe care statul român urmează să-l dea.

Şomajul în Dâmboviţa a atins cote apocaliptice. Şomajul oficial. Care plasează Dâmboviţa pe locul trei din România. Dar cel neoficial? Dar şomajul adevărat? Nu poate să nu existe o corespondenţă între acest fenomen de decimare a locurilor de muncă, corupţie şi iresponsabilitate. Cum este posibil să se întâmple aşa ceva exact într-unul dintre judeţele în care Elena Udrea a pompat cei mai mulţi bani publici? Unde şi cum s-au evaporat ei, dacă nu s-au transformat măcar în mai multe locuri de muncă?

Pe de altă parte, încă înainte de alegerile locale, presa din Dâmboviţa şi apoi presa naţională dezvăluiau nereguli incredibile săvârşite de preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean, Florin Popescu. La alegeri, în mod spectaculos, dar cât se poate de firesc, a câstigat nu baronul local, ci un reprezentant USL, Adrian Ţuţuianu. Acesta, la rândul său, avand acces la documentele oficiale ale instituţiei, a constatat extrem de multe nereguli. Despre care nu s-a sfiit să vorbească. De fapt, aceleaşi ca şi în alte părţi, numai că la o dimensiune mult mai mare. Căpuşari ale avutului public. Firme de casă sau de apartament ale unor interpuşi ori pur şi simplu clienţi politici PDL, care au jumulit nu numai banii puşi la dispoziţie de Minis