1916 a fost, pentru români, jumătate bun, jumătate rău. După doi ani de neutralitate, în 1916, România a intrat în primul război mondial alături de Antanta, împotriva Puterilor Centrale, eliberând o parte din Transilvania. Era unul dintre gesturile istorice importante care anunţau, de fapt, Marea Unire de la Alba-Iulia, realizată doi ani mai târziu. Dar 1916 a fost şi un an al înfrângerii, vremelnice, pe câmpul de luptă. O pagină memorabilă şi pilduitoare este “Bătălia pentru Bucureşti”, din noiembrie.

Să revedem calendarul pe 1916 al războiului. La mijloculul lui august 1916, armata română trece Carpaţii în Transilvania şi cucereşte Braşovul şi Topliţa, pătrunzând în zona secuiască. Tratatul de alianţă cu Antanta, semnat două zile mai târziu de premierul I.I.C. Brătianu şi de reprezentanţii Franţei, Marii Britanii, Italiei şi Rusiei, stipula, în primul rând, garantarea integrităţii teritoriale a statului român şi recunoştea pretenţiile României în privinţa provinciilor sale istorice – Transilvania, Bucovina şi Banatul, subjugate de Imperiul Austro-Ungar. Operaţiunile pentru elibararea Transilvaniei au început pe 27 august, când România a declarat război Austro-Ungariei. La 1 septembrie, Bulgaria declara şi ea război României, învingând-o, apoi, în bătălia de la Turtucaia. Ofensiva germano-bulgară şi cea austro-ungară au dus, în octombrie, la retragerea armatei române din Transilvania şi la angajarea de lupte crâncene la Târgu-Jiu. În final, frontul românesc s-a rupt, iar germanii au ocupat Craiova. Pe 20 noiembrie (stil vechi), armata română pierde bătălia de pe Neajlov şi Argeş, cabinetul de miniştri este evacuat la Iaşi (unde se formează guvernul de coaliţie naţională I.C. Bratianu-Take Ionescu), în timp ce armata germană, condusă de Mackenzen, intră în Bucureşti. 

Bătălia pentru Bucureşti a rămas, în istoria militară, sub numele de “Operaţiu