Campionul mondial la volei pentru paralimpici, bosniacul Ermin Jusufovici, a câştigat lupta nu doar cu adversarii săi de pe teren, ci şi cu viaţa. Acum câţiva ani, el a supraveţuit exploziei unei mine de teren. Ermin şi-a spus povestea corespondentei noastre la Sarajevo, Maja Nikolic. Irina Gotişan a rezumat această istorie de viaţă.
Copilăria lui Ermin Jusufovici a fost umbrită de războiul bosniac, început în 1992 şi care a ţinut timp de trei ani. Împreună cu familia, a fost nevoit să se mute de mai multe ori, pentru că locuiau în apropierea liniei de demarcaţie.
„Astăzi copiii colectează albume şi imagini, sau diferite fleacuri, dar noi concuram cine are o mai bună colecţie de gloanţe sau aşchii şi cozi de la grenade, pe care le numeam fluturi. Aşa era viaţa noastră pe atunci.”
Pe când era adolescent, un pas în direcţia greşită i-a schimbat definitiv viaţa. Mama şi fratele său veniseră în câmp pentru lucrări agricole. Tăiau stinghii, pe care urma să le folosească drept suport pentru curpenele de fasole. Ermin s-a pornit în câmp să-i ajute. Era deja timp de pace, dar... a mers câţiva metri prin câmp când, la un moment dat, s-a auzit explozia unei mine. Ermin a rămas fără picioare.
„Când ai 16 ani şi ţi-i dat să trăieşti aşa ceva, totul ţi se pare distrus, iar ambiţiile tale devin lipsite de sens. Trebuie să începi să-ţi propui alte scopuri şi să iei totul de la capăt. Am fost norocos să îi am mereu lângă mine pe ai mei. Ei au crezut în mine şi aşa am reuşit să merg înainte.”
Ermin nu a renunţat la şcoală. În 1998 a devenit membru al unui club de volei pentru paralimpici, din oraşul Lukavac. Peste trei ani, câştigă prima medalie de aur la Campionatul European pentru paralimpici din Ungaria. Era deja în echipa naţională.
În 2004 câştigă medalia de aur la Jocurile Paralimpice de