Una dintre cele mai stralucitoare aparitii din arta teatrala si cinematografica franceza ale secolului trecut a fost romanca Elvira Popescu, careia francezii nu s-au abtinut sa-i europenizeze numele, facand-o Popesco.
Faptul nu mai mira pe nimeni, de cand un alt monstru sacru al teatrului, tot de origine romana, a devenit francez get-beget, schimbandu-si numele in Eugene Ionesco.
A debutat la Bucuresti
Nascuta in Bucuresti, chiar de ziua nationala a Romaniei, la 10 mai 1894, Elvira - pe atunci, inca Popescu - a dovedit de mica inclinatii catre arta actoriceasca.
Parintii n-au pregetat s-o trimita de timpuriu la Conservatorul din Bucuresti, unde s-a pregatit sub indrumarea a doi prestigiosi reprezentanti ai teatrului romanesc: Constantin Notarra si Aristizza Romanescu.
Talentul si sansele in viata au ajutat-o in egala masura. Avea numai 16 ani, cand o artista a Teatrului National nu-si putea juca rolul, datorita unei indispozitii. Mentorii hotarasc s-o supuna la proba de foc pe tinerica Elvira Popescu dandu-i acel rol "de incercare", care s-a dovedit un succes. A fost debutul.
Odata testul trecut, ceva mai tarziu, in 1912, Elvira Popescu va juca in prima productie ciematografica romaneasca de amploare: "Razboiul pentru Independenta".
Fascinatia Parisului
Iarasi talentul si sansele, laolalta, fac sa fie remarcata pe plan international si turneaza in anul 1923 filmul mut "Fetiscana de la mansarda", o coproductie a studiourilor din Berlin si celor din Bucuresti.
Deodata, se simte atrasa de piesele tip vodevil, foarte la moda in acea vreme pe bulevardele pariziene, si ia drumul Frantei. Aici intra in contact cu personalitatile de seama din arta teatrala, care acorda multa atentie talentului ei, desi accentul defectuos cu care se exprima in limba franceza nu-i preveste
