Atunci când simţi că visurile tale poartă cu ele drumul spre o viaţă frumoasă, porneşti în călătorie. Nu îţi iei bagaje multe, ci doar bunul simţ, buna creştere, optimismul, verticalitatea şi speranţa că ceea ce ai văzut în depărtare se va împlini.

Unii din noi nu cutezăm să ridicăm visurile noastre mai sus de tavanul încăperii în care ne aflăm, dar poate, că cititnd povestea de viaţă a Patriciei Vlad, vom îndrăzni să sperăm, să zâmbim, să visăm din nou.

Suntem mândri să aducem în faţa dumneavoastră o tânără care reprezintă cu cinste România la una din cele mai faimoase şcoli din lume: Universitatea Cambridge.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine. De unde vii? Când ai plecat din România? De ce ai vrut să pleci din ţară?

M-am născut în Tîrgu Mureş, dar mi-am petrecut următorii 16 ani în Bistriţa. Apoi am plecat în Anglia, undeva lângă Shrewsbury (oraşul natal al lui Charles Darwin), iar acum studiez Educaţie cu Limbi Moderne, la Cambridge. Încă de când aveam 6 ani am auzit un prieten de familie spunând într-o conversaţie că ”trebuie să fii nebun să rămâi în România”, şi de atunci mi-a rămas fixată ideea de a pleca, doar pentru a demonstra că nu sunt nebună.

Situaţia, evident, e foarte arbitrară, dar cu anii, gândurile despre străinătate au început să se cristalizeze, şi cu cât ieşeam mai des din ţară, cu atât eram mai sigură că vreau să plec spre Occident. Nu mi s-a ivit nicio ocazie specială, iar părinţii mei oricum nu aveau bani pentru a mă susţine în străinătate. Dar tot puteam să visez; şi visând cu ochii deschişi, am început în luna mai a anului 2009, la sfârşitul clasei a zecea, să stau online nopţi întregi, încercând să înţeleg sistemul educaţional din Anglia, şi căile prin care aş fi putut ajunge aici. Iniţial, nu am fost luată foarte în serios de către membrii familiei, dar când am început să mă î