Campionatul mondial de Formula 1, la piloţi, se va decide pentru a 27-a oară în ultima cursă, de data aceasta Marele Premiu al Braziliei, în care protagoniştii vor fi germanul Sebastian Vettel (Red Bull-Renault) şi spaniolul Fernando Alonso (Ferrari), separaţi de 13 puncte şi singurii concurenţi care pot spera la titlul suprem pe 2012.
Prima ocazie în care Mondialul s-a decis în cursa finală a fost chiar la prima ediţie, în 1950. Campion a fost italianul Giuseppe Farina, care a abordat Marele Premiu al ţării sale cu 4 puncte mai puţin decât liderul de atunci, argentinianul Juan Manuel Fangio. Cu şanse mari la titlu a fost, la acea ediţie inaugurală, şi un alt italian, Luigi Fagioli, mai bine plasat în ultima cursă, cu doar 2 puncte sub legendarul pilot sud-american.
Statistic, doar în 10 cazuri din cele 27, campionul nu a fost liderul dinaintea ultimei curse, pe lângă 1950 acest lucru întâmplându-se în 1964, 1976, 1981, 1983, 1986, 1997, 1999, 2007 şi 2010. În celelalte 17 cazuri, clasamentul dădea posibilitatea unor răsturnări de situaţii, dar liderii şi-au păstrat locul întâi.
În 1964, Graham Hill a luat startul în Marele Premiu al Mexicului cu 5 puncte mai mult decât John Surtees, însă acesta din urmă s-a încununat cu laurii victoriei finale, în timp ce 12 ani mai târziu, James Hunt a plecat în Japonia cu 3 puncte în faţa viitorului campion Niki Lauda, iar în 1981 Carlos Reutemann a pierdut titlul după ce a avut 1 punct avans în faţa lui Nelson Piquet, acesta repetând răsturnarea ierarhiei în 1983, de data aceasta în dispută cu Alain Prost.
Francezul s-a revanşat în ediţia din 1986: a abordat Marele Premiu al Australiei cu 6 puncte mai puţin decât Nigel Mansell, luându-i faţa din cauza unui incident tehnic suferit de britanic. Jacques Villeneuve a cucerit singurul titlu din cariera sa în 1997, în Japonia, în ultima cursă a sezonului. Era
