Cotidianul "Adevărul" continuă seria corespondenţelor din inima Israelului, zonă de conflict de la finalul lunii trecute.
Claudia Priefer, cea care în urmă cu câteva zile povestea despre modul în care locuitorii Israelului încearcă să ducă o viaţă normală în pofida ameninţării constante reprezentate de atacuri, revine cu noi detalii despre traiul în Ţara Sfântă.
"De aseară (miercuri, 21 noiembrie - n.r.) de la ora 21 este decretată încetarea focului. S-au tras dinspre Gaza încă 15 rachete la o oră după aceea, dar până acum, toată noaptea trecută şi toată ziua a fost linişte. Aşteptăm să treacă primele 24 de ore şi apoi următoarele 24 şi aşa mai departe, cu speranţa că vom avea sărbători de iarnă liniştite şi apoi un paşte liniştit şi o vară liniştită... Aşa am învăţat aici. Să facem planuri pe termen scurt şi să ne bucurăm oricând de la răsărit la apus.
Aş vrea să clarific ceva pentru cititori, pentru oricine nu înţelege acest aspect: am auzit multe voci comentând: riposta disproporţionată - în Gaza au murit 1.000 iar în Israel numai 5. Cum e posibil? Nu e echitabil, nu e drept. Dar numărul tirurilor îndreptate asupra Israelului a fost foarte mare. Sunt 12 ani de război de uzură purtat în sudul Israelului. 12 ani de groază pentru locuitorii din Shderot, Askelon, Netivot, Ofakim şi din toate localităţile mici din apropierea graniţei. Israelienii din sud trăiesc sub permanentă ameninţare. Copiii de gradiniţă nu mai au copilărie. Viaţa lor se desfăşoară între o alarmă şi alta, între un adăpost şi altul, între o vizită la psihiatru şi alta.
Copii de grădiniţă, instruiţi pentru supravieţuire
În ultimii patru ani atacurile şi-au mărit raza de acţiune şi au ajuns până la Beersheva, Ashdod, Kiryat Malahi pentru ca în ultimele zile să atingă centrul ţării: Gush Dan, Rishon LeZion, Tel Aviv.
Totuşi, cum se explică numărul mic de morţi ş
