Martha Medeiros spune că murim câte puţin dacă ne transformăm în sclavii obişnuinţei, dacă ne urmăm în fiecare zi aceeaşi traiectorie, dacă nu ne schimbăm existenţa şi dacă nu riscăm să construim ceva nou; dacă nu vorbim cu oamenii pe care nu îi cunoaştem, dacă evităm pasiunea, dacă nu facem cu drag munca de zi cu zi, dacă nu dăm certitudinea momentului pe un incert care ne-ar îndeplini visul, dacă ascultăm tot timpul sfaturile responsabile, dacă nu citim, dacă nu călătorim, dacă nu căutăm harul, harul din noi.

Murim câte puţin dacă distrugem dragostea, dacă nu ne lăsăm ajutaţi, dacă abandonăm proiectele înainte de a le începe, dacă estompăm emoţiile care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă sau dacă nu dăm frâu liber sentimentelor inimii...

Murim câte puţin dacă nu încercăm să facem tot ce ne stă în putere pentru a lupta în slujba unei idei, dacă nu batem la toate uşile pentru a fi ajutaţi atunci când nu ştim ce şi cum să mai încercăm, dacă lăsăm fericirea să treacă pe lângă noi, deşi simţim câtă împlinire promite, atunci când ea ne aşteaptă la un pas depărtare şi, cu certitudine, îşi doreşte să fie întâmpinată.

Murim câte puţin dacă alegem să ţinem cont de orice altceva sau de oricine altcineva decât de cei pe care-i purtăm în suflet.

Murim câte puţin dacă alegem să fim nefericiţi, chiar şi atunci când am întâlnit fericirea şi ştim de unde să o culegem...

Doar răbdarea activă şi perseverenţa ne vor face să cucerim o fericire splendidă.

Martha Medeiros spune că murim câte puţin dacă ne transformăm în sclavii obişnuinţei, dacă ne urmăm în fiecare zi aceeaşi traiectorie, dacă nu ne schimbăm existenţa şi dacă nu riscăm să construim ceva nou; dacă nu vorbim cu oamenii pe care nu îi cunoaştem, dacă evităm pasiunea, dacă nu facem cu drag munca de zi cu zi, dacă nu dăm certitudinea mom