Virulenta atacului lui Crin Antonescu impotriva lui Calin Popescu Tariceanu lasa sa se vada fara mare efort o mare ingrijorare, daca nu chiar teama.
Teama ca cel pe care in urma cu aproape 4 ani l-a maturat de la sefia partidului, dupa o guvernare si niste alegeri foarte profitabile pentru liberali, ar putea sa-si reia locul. Pentru ca daca va fi desemnat premier, Calin Popescu Tariceanu, deja lider informal al disidentilor, foarte puternici si tot mai multi in PNL, nu va transpira prea mult pentru a recupera si sefia partidului.
Iar dupa aceea, la felul in care s-a comportat si la dusmaniile pe care le-a generat, lui Crin Antonescu nu i-ar ramane prea multe optiuni convenabile in PNL.
La randul sau, Calin Popescu Tariceanu nu pierde nicio ocazie sa-l provoace la scena deschisa pe Crin Antonescu, ba anuntand ca nu exclude o candidature la presedintie, ba declarand deschis in parlament ca invocarea vehementa a veto-ului in chestiunea bugetului UE este o atitudine antieuropeana, ba respingand aspru obsesia antiBasescu de care clasa politica ar trebui sa se desprinda.
Ma indoiesc ca, pus efectiv in fata unui nou mandat de premier, Calin Popescu Tariceanu l-ar respinge fara ca macar sa incerce sa-l fructifice. La randul lor, acei liberali satui si de Crin Antonescu, cu antieuropenismele lui jenante, si de coabitarea cu PSD din care este foarte probabil sa iasa in mare paguba la alegeri, l-ar putea urma pentru a reface o alianta pragmatica cu PDL, eventual UDMR si cine s-o mai gasi disponibil. Pana la urma, putini liberali au uitat probabil ca perioada cea mai buna a PNL a fost totusi in vremea guvernarii Tariceanu.
Asadar, intrebarea este daca ar fi cumva posibila o astfel de nominalizare din partea presedintelui Traian Basescu. La prima vedere ar fi exclusa, daca ne amintim istoria anilor 2006-2009. Dar circums
