de N. I. DOBRA
25 noiembrie 2012 23:01
643 vizualizari
A-A+
Se pare că toamna aceasta este anotimpul antologiilor. După cea a lui Corneliu Şerban "Punct final" şi cea a lui Mihai Posada "din Euphoria, mândra grădină", iată că Rodica Braga ni se arată cu volumul "vânare de vânt" (Editura Tipo Moldova, Colecţia Opera Omnia, Poezie contemporană, Iaşi, 2012), într-un format interesant şi-o realizare grafică deosebită. Acest tip de antologii au avantajul că sunt alcătuite de autori, care ştiu mai bine decât orice critic care sunt versurile care merită să fie reţinute din volumele scrise şi publicate de-a lungul anilor. În această carte, Rodica Braga a selectat poeme din volumele: Neliniştea cuvintelor (1995), A doua nelinişte (1997), Stacojiu (2000), Visul bufniţei (2003), Făptura de raze (2007), Senin ca-n ou (2009).
În precuvântarea "Poemele trecerii", Irina Petraş zice: "(...) Scriind sub ameninţarea golului, a zgomotului, a dizarmoniei, poeta construieşte armonii de spart coexistenţele impenetrabile. Non-comunicarea e marele rău al veacului numit "al comunicării". Dereglarea lumii e preponderent acustică, trădările sunt anunţate de zgomote, lumina însăşi hohoteşte. Povara de melancolie e sporită de tânjirea după un chiuit al verticalităţii pierdute ori după gânguritul pur al visului tânăr (...) Agresată de forfota obiectelor ce alcătuiesc bezna diurnă, poeta visează tăceri învolburate ca o melodie, iubiri mute, rătăcite sunete ale mirării.
Deşi a debutat editorial cu versuri destul de târziu, la 57 de ani - după o carieră prodigioasă de prozatoare - sunt convins că Rodica Braga a scris poezie dintotdeauna, toate momentele şi întâmplările existenţei sale şi a celor dragi găsindu-şi loc în creaţia ei: tatăl, mama, soţul, fiii, maternitatea, iubirea, durerile, incertitudinile, scurgerea implacabilă a timpului şi a vieţii, bătrân
