Astăzi comemorăm 40 de ani de la tristul eveniment al trecerii în neființă a celui mai mare inventator român: Henri Coandă .

Tristă este și comemorarea. Impresia este că evenimentul este rememorat, pomenit măcar, în spațiul public, acolo unde are impact, de noi, cei de la Jurnalul Național și poate de câțiva colegi din presă.

Academia Română comemorează, prin sesiuni omagiale, diverse personalități ale neamului, doar la centenare sau semicentenare. Evenimente precum împlinirea a 65 de ani de la moartea lui Emil Racoviță sau 40 de ani de la moartea lui Henri Coandă sunt complet ignorate, după cum am arătat recent: nici măcar o mențiune pe site-ul Academiei, despre acest evenimente. Racoviță și Coandă au fost academicieni, primul – chiar președinte al instituției.

Henri Coandă a dat numele celui mai mare aeroport din România – fostul Otopeni. Aveți impresia că cineva din conducerea aeroportului s-a îngrijit ca măcar pe site-ul companiei, dacă nu în incinta aeroportului, să se marcheze în vreun fel evenimentul de azi?

Iar ce se întâmplă azi, este emblematic pentru modul în care statul român s-a îngrijit de ceea ce am putea numi „Testamentul Coandă pentru România”, de ceea ce savantul și familia sa ne-au lăsat moștenire.

În orice țară civilizată din lumea asta, memoria unui savant al națiunii, de renume internațional, precum Henri Coandă, ar fi fost cinstită printr-o casă memorială și un muzeu, unde ar fi fost omagiat, cum se cuvine, cu prilejuri ca acesta de azi. Dincolo de faptul că „așa se cuvine”, de beneficiile în plan cultural, istoric, educațional, care nu pot fi exact cuantificabile, e vorba de investiții profitabile, inclusiv concret, economic, prin încurajarea turismului.

În România, acest fapt nu a fost posibil, chiar dacă familia Coandă s-a îngrijit ca, prin donații substanțiale, să asigure fundamentul necesar înființării unei ca