Ieri, la Gaudeamus, m-am uitat cîteva minute la lansarea cărţii lui Adrian Năstase, Exerciţii de libertate. Din motive obiective, autorul n-a fost prezent pentru a da autografe. N-au fost nici prea mulţi curioşi, în pofida mediatizării împrejurărilor în care urma să aibă loc evenimentul. Ion Iliescu a vorbit despre carte. I-a lăudat condeiul lui Năstase: „pătrunzător” şi despre autor a spus că are „mare talent de gazetar”

Dacă prin această lansare, în absenţă, Năstase n-a vrut decît să-şi verifice popularitatea, cred că şi-a făcut sînge rău cînd a văzut la televizor cît de puţină lume s-a adunat la locul faptei. Probabil că i-a picat prost şi observaţia lui Iliescu că, în analizele lui, autorul e obsedat de Traian Băsescu, chiar dacă vorbitorul a îndulcit-o cu remarca, adevărată, că obsesia asta „reflectă o anumită stare de lucruri din societatea românească”.

S-a întrebat orgoliosul Adrian Năstase de ce n-a venit mai multă lume la lansare? Mai mult ca sigur. Cazul său, a fost silit să constate fostul premierul, nu s-a transformat într-o cauză. Asta şi din cauza îndoielilor stîrnite de tentativa lui de sinucidere, dar şi pentru că puţini sînt cei care cred sincer că Năstase a ajuns nevinovat în puşcărie.

Cum s-ar fi înghesuit măcar curioşii la lansarea Exerciţiilor de libertate? Năstase ar fi dat lovitura dacă nu şi-ar fi făcut publice, înainte de apariţia cărţii, textele scrise în celulă. Teama – justificată, să recunoaştem – că nu se va mai vorbi despre el îl împinge pe Năstase să fie mai prezent acum, prin comentarii, în spaţiul public, decît cînd era liber. Reluate de n ori pe zi de televiziuni şi citate de posturile de radio, aceste contribuţii analitice îi ajută lui Năstase în strategia lui de a părea „în cantonament”, dar au diluat interesul asupra cărţii şi au întărit în schimb părerea, oricum răspîndită, că autorul Exerciţiilor e un deţin