Există o primă dată pentru orice - mai ales în cadrul originalei democraţii româneşti, unde până şi popii şi elevii de şcoală generală au ajuns să manifesteze întru susţinerea unui edil arestat pentru fapte de corupţie. Mă şi mir că cei o mie de năvodăreni n-au mers mai departe, introducând autoflagelarea în instrumentariul protestatarilor „de serviciu" ai ţării. Astfel de manifestări aruncă în derizoriu concluziile nenumăratelor sondaje de opinie autohtone şi europene, potrivit cărora românii deplâng în proporţie covârşitoare prevalenţa corupţiei în ţara lor.

Din nefericire pentru România, nu trupele de rebeli, organizaţiile mafiote sau teroriste sunt cele care îşi permit să calce în picioare regulile menite a asigura domnia legii, ci însăşi cetăţenii de rând. S-ar zice că românii sunt din ce în ce mai puţin deranjaţi de corupţia omniprezentă - mai ales atunci când un membru al familiei ajunge printre beneficiarii fenomenului sau când cel acuzat de corupţie, fie el din administraţia centrală sau locală, o face pe Robin Hood, susţinând sus şi tare că a păcătuit doar de dragul oamenilor. Într-o ţară în care însăşi pilonii ei, Biserica şi guvernul, se coboară să susţină un primar încolţit de procurorii anticorupţie, moralitatea colectivă este indubitabil la pământ. Probabil că la următoarea înfăţişare a lui Dan Voiculescu în faţa instanţei bucureştenii vor trebui să se aştepte la proteste în masă din partea unor concitadini şi/sau a altor cetăţeni ultravirtuoşi sosiţi din varii colţuri ale ţării. Până una-alta, românii au noroc că printre ei nu s-au găsit încă indivizi dispuşi să urmeze exemplul atentatorilor-kamikaze şi să se arunce în aer ori de câte ori procurorii DNA sau inspectorii ANI iau în vizor un politician corupt sau incompatibil - că la câţi „pătaţi" are ţara, mă tem că numărul populaţiei ar scădea într-un ritm accelerat.

Un parlament