Pentru că o Constituţie stabileşte autorităţile esenţiale ale statului şi regulile de funcţionare a acestora, atunci când discutăm despre o constituţie sau despre revizuirea ei trebuie să pornim de la analiza statului, ca fenomen politic şi juridic, iar această analiză presupune studierea formei de stat, pentru ca cetăţenii să ştie între ce variante posibile pot opta.

Forma de stat presupune: structura de stat, forma de guvernământ şi regimul politic. Forma de stat reprezintă modalitatea de organizare şi exercitare a puterii statale constituite pe un anumit teritoriu. Într-o schemă clasică, forma de stat se prezintă astfel:

I. Structura de stat

Structura de stat reprezintă modul de organizare a puterii de stat în raport cu teritoriul. În practica statelor, se disting două forme ale structurii de stat: a) state unitare şi b) state federale.

1. Statul unitar

Un stat este unitar atunci când asupra tuturor indivizilor care îi populează teritoriul îşi exercită autoritatea un singur rând de organe centrale de stat. Caracteristicile principale ale statului unitar sunt:

a) în stat există o singură constituţie;

b) în stat există o singură cetăţenie;

c) în stat există un singur rând de organe centrale

de stat (un singur parlament, un singur Guvern etc.);

d) dreptul este aplicat uniform pe întreg teritoriul ţării.

Majoritatea statelor lumii au optat pentru o structură de stat de tip unitar. Astfel, state care au o structură unitară sunt: Franţa, România, Anglia, Spania, Polonia, Ungaria etc. În raport cu modalitatea concretă de exercitare a puterii asupra teritoriului, statele unitare se pot clasifica în: state unitare simple şi state unitare complexe. De asemenea, se mai pot clasifica în: state centralizate şi state descentralizate.

Statele unitare simple sunt cele în care autoritatea statului se exercită în mod