În raportul nostru am vorbit despre marile forme care există: stat unitar descentralizat, stat unitar regionalizat şi federalism. Cred că naţiunea noastră este suficient de matură pentru a alege în cunoştinţă de cauză drumul pe care se va îndrepta şi dacă doreşte să adâncească descentralizarea, prin regionalizare politică sau reorganizare federală. România poate alege să se autoguverneze local, cum este cazul în Spania, sau în Germania. În Spania avem regionalizarea politică, în Germania avem federaţie.

Stanomir lansează în dezbaterea publică chiar o propunere de reorganizare administrativă: „Eu pledez pentru dezvoltarea organică a acestor regiuni. Regiunile pot supravieţui, doar dacă se bazează pe o anumită identitate istorică.Ca să luăm cazul Moldovei. Este foarte dificil să reglezi rivalitatea istorică care există între multe oraşe ale Moldovei. Există multe oraşe importante în Moldova ca Iaşi, Suceava, Galaţi, Focşani chiar, Bacău, Vaslui, care au fiecare identitatea lor. Să poţi ajunge la o regionalizare sustenabilă, este nevoie să găseşti cel mai mic numitor comun între aceste regiuni. Iar numitorul comun între aceste segmente locale, care ar susţine o regiune la nivel zonal, ar fi moştenirea istorică a zonei Moldova. Şi aici evident, dacă se stabileşte ca zonă istorică macro „Moldova" se poate stabili ca fiecare din marile oraşe ale regiunii, să primească instituţii care să le permită să-şi manifeste propria lor identitate, pentru a se evita temerea marginalizării lor la nivelul regiunii. Eu cred că în Constituţie ar trebui introdusă doar o prevedere- cadru cu privire la împărţirea României pe regiuni.

Este tipul de prevedere care există în Constituţia Spaniei, prevedere care vorbeşte despre entităţile administrativ teritoriale şi posibilitatea lor de a se uni în regiuni. Subliniez însă că orice reorganizare regională trebuie să treacă prin acor