Fostul meu coleg de facultate, profesorul Valentin Muresan, a publicat o carte de dialoguri cu un alt fost coleg, David Ilina. Valentin m-a invitat sa scriu cateva cuvinte pentru dezbaterea de la Facultatea de Filosofie prilejuita de lansarea acestui volum. Am folosit aceasta ocazie pentru a rememora timpurile formarii noastre, acei ani pe care i-am traversat adeseori cu naivitate si nonsalanta, fara a realiza pe deplin in ce univers ne era dat sa traim. Cum ar fi spus Marx, era “o lume vrajita si intoarsa pe dos”. Nu se dorea ca noi sa devenim intelectuali critici, ci militanti pe “frontul ideologic”. Ne-a spus-o fara urma de echivoc decanul Ion Didilescu, profesor de logica, in prima zi de cursuri, in toamna anului 1970. Daca am rezistat, este, cred, meritul unei generatii altminteri privata de atatea sanse si supusa atator umiliri. Iata mai jos mesajul meu.
Draga Vali,
Cum ti-am promis, trimit cateva randuri, reflectii pe marginea incitantului vostru volum. Nu-mi vei lua, sper, in nume de rau franchetea. Ne stim de decenii, ma cunosti, cand ma pun pe scris spun ceea ce gandesc.
Primul lucru pe care tin sa-l spun este ca acest dialog dintre David si tine lumineaza timpurile formarii noastre, cu cele rele si cu cele bune. Neindoios, cei care am vrut sa citim, am citit. Cei care am vrut sa ne pastram onoarea, ne-am pastrat-o. Nu-ti cerea nimeni, cel putin in primii ani ai deceniului al optulea, sa te prostituezi. Imi amintesc ca noi doi am scris un referat pentru o conferinta organizata de UASCR (cred ca ne-a selectat Stelian Motiu). Am scris ce-am vrut, ba chiar dadeam si citatul din Kant despre om ca scop, nu ca mijloc.
Mi-au revenit in amintire unii dintre profesorii nostri. Despre Gulian, mai bine tac. Am spus ce-am avut de spus in volumul “Lumea secreta a nomenclaturii”. Pe Florica Neagoe n-am avut-o profesoara, o cunosteam din familie.
