Grosolan ca întotdeauna, consilierul prezidenţial Iulian Fota a părăsit furtunos Aula Academiei Române, după ce i-a adus câeva jigniri ministrului Apărării, Corneliu Dobriţoiu. Iar Fota, atenţie, este, la rândul lui, plătit din bani publici şi are responsabilitatea acestui domeniu sensibil al apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. În scurt timp a ieşit la rampă, cum era de aşteptat, şi guvernatorul Traian Băsescu, care, dovedind un comportament la fel de necioplit, l-a înjurat pe ministrul Apărării, numindu-l Moş Teacă. Şi guvernatorul Traian Băsescu este plătit tot din banii cetăţenilor României. În calitatea pe care o are, el îşi permite, ca şi consilierul său, să-l atace într-o asemenea manieră pe reprezentantul unui minister de forţă. Toţi cei trei se regăsesc în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Dar ce se afla la originea acestei vrajbe?

Este vorba de Strategia Naţională de Apărare. Un document cheie. Un document indispensabil oricărui stat. În absenţa acestuia, întreaga strategie de apărare e alandala. Şi, aşa cum se întâmplă în România, la cheremul unui individ căruia îi place să se alinte spunând că este şeful statului. Deşi aşa ceva nu există în Constituţie. Dar, până la urmă, avem sau nu avem o strategie de apărare?

Nu avem. Parlamentul României nu a adoptat, în ultimii ani, un asemenea document. Şi asta în ciuda faptului că o strategie este obligatorie. Elaborarea acesteia şi trecerea documentului prin Parlament reprezintă, de fapt, principala obligaţie a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, instituţie condusă de Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte, atunci când strategia ar fi trebuit să fie gata, în urmă cu mai bine de doi ani, şi de guvernator acum, după ce a fost reinstalat la Cotroceni împotriva voinţei a 90% dintre românii care au votat pentru demiterea sa. Şi da, există un asemenea document, numa