După introducerea noilor reguli, mult mai drastice, numărul solicitanţilor de compensaţii a scăzut considerabil. Bătrânii care au cotizat o viaţă muncind pentru prosperitatea statului au ajuns să nu-şi mai dorească să aibă iarnă în viaţa lor. Facturile pentru consumul de gaze si căldura, care saltă în timpul rece al anului peste o mie de lei, sunt o povară pentru vârstnicii care nu se mai pot bucura de odihna binemeritată.

Chiar dacă statul oferă persoanelor cu venituri mici compensaţii pentru căldură în proporţie de 40 la sută din mărimea facturii, mulţi dintre cei nevoiaşi spun că nu pot face dovada că sunt vulnerabili, întrucât au în case televizoare, frigidere şi alte obiecte care ar constitui, potrivit asistenţilor sociali, dovadă a bunăstării. Este şi cazul Iuliei Lipcanu, din Chișinău, pensionată pe motiv de boală, având o pensie de 480 lei. Femeia merge în fiecare zi lângă Gara feroviară să vândă câte ceva din lucrurile copiilor, pentru a-şi aduna niţel bani ca să achite facturile:

Iulia Lipcanu x Iulia Lipcanu ​​„N-am nimic, mă credeţi, n-am nimic în casă. Am pensia 480 de lei, sunt invalidă, la insulină din 2007, am fost operată de mai multe ori. Copiii nu mă pot ajuta că se descurcă şi ei greu, au familiile lor. Fetele şi băiatul mi-au dat nişte lucruri să vând că altfel nu mă pot ajuta. M-am adresat după compensaţii, dar mi s-a spus că nu am dreptul, că sunt înscrişi copiii în apartament şi că am frigider şi televizor. Frigider am că mi l-a dat fiica pe al ei şi televizor am. Însă pensia nu-mi ajunge nici pentru medicamente. Am încălzire autonomă, dar stau mai mult în frig că nu am cu ce plăti. Chiar şi aşa, iarna trecută îmi venea pentru serviciile comunale 1000 de lei, da ce faci cu 480 lei?”.

Şi mătuşa Ana se scoală dimineață devreme ca să prindă un loc unde să vândă vechituri:

„Dacă aveam b