Din 1990 și până azi, posesorii de certificate de revoluționar sau urmașii celor decedați în evenimentele din decembrie 1989 au primit de la stat bani, bunuri și servicii totalizând o sumă cu nouă zerouri.
La un an de la căderea comunismului, Parlamentul vota o lege conform căreia răniții și urmașii celor morți în Revoluție urmau să primească indemnizații lunare cuprinse între 30% și 160% din salariul mediu brut pe economie. Mai mult, urmașii celor decedați primeau, o singură dată, și o sumă de 60.000 de lei (egală la acea dată cu circa 12 salarii medii brute), iar răniții 40.000 de lei (adică aproximativ nouă salarii medii brute). În plus, răniții și urmașii aveau prioritate la închirierea și cumpărarea de locuințe din fondul de stat și primeau locuri de veci, credite bancare preferențiale, tratament medical și medicamente gratuite, transport gratuit, scutiri la impozitele pe clădiri și terenuri, dar și dreptul de pensionare anticipată cu cinci ani.
La început, beneficiau de aceste drepturi sub 5.000 de persoane, dar numărul lor, în loc să scadă (având în vedere că unii din ei au murit sau au părăsit România, iar copiii celor decedați au crescut, depășind vârsta-limită prevăzută de lege), a tot crescut, ajungând la peste 30.000 în 2004. Potrivit mass-media, epoca în care controversatul Bebe Ivanocici a fost șef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR) a fost cea în care au apărut cei mai mulți revoluționari. Gurile rele spun că un certificat obținut ilegal costa aproximativ 2.000 de dolari.
Goana după aceste documente avea o explicație simplă: din august 1992, o bună parte a beneficiilor menționate mai sus (cu excepția indemnizațiilor) s-au acordat și „luptătorilor pentru victoria revoluției române“. În plus, s-a introdus și dreptul de a primi terenuri gratis de la stat. „Eu lucram în acea perioadă la fabrica de anv