de Gh. DOBRIN
28 noiembrie 2012 23:33
5 vizualizari
A-A+ În fiecare an, pe 30 noiembrie, Biserica noastră îl pomeneşte cu pietate şi adânc omagiu pe marele apostol Andrei "cel dintâi chemat" la apostolat de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Sf. Apostol Andrei era iudeu prin naştere, fiu al lui Iona şi frate al Sf. Ap. Petru. Născut în Betsaida, pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, este mai întâi ucenic al Sf. Ioan Botezătorul şi apoi primul care îl urmează pe Mântuitorul.
Chemarea lui la apostolie ne este relatată de către Sf. Apostol şi Evanghelist Matei, prin cuvintele: "Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simeon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El" (Mt 4, 18-20)
Şi astfel, renunţă la ocupaţia de pescar pentru a deveni ucenic al Domnului. Din istorisirile Sfinţilor Evanghelişti rezultă că Sf. Andrei, în această calitate, va lua parte la toate actele din viaţa Mântuitorului, petrecânt mai bine de trei ani alături de El.
După înălţarea Domnului la cer şi după pogorârea Sfântului Duh peste apostoli, în urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, Sf. Ap. Andrei va propovădui pe Hristos mai întâi, în Ierusalim şi Iudeea. După persecuţia lui Irod Agripa I, ca şi ceilalţi va părăsi Palestina îndreptându-se spre alte neamuri. Propovăduieşte Evanghelia în Bitinia, la Marea Neagră, prin părţile Calcedonului, în Bizanţ, Macedonia, până la Dunăre, în Dacia Pontică, Dobrogea de astăzi, în cetăţile Tomis, Callatis, Histria.
Activitatea sa misionară va fi deosebit de grea, însă nimic nu l-a întors din drumul pe care pornise. În Sinope suferă torturi cumplite. Este târât pe jos, apucat de mâini şi de picioare
