Din vechea cetate a Bistriţei a mai rămas un turn şi o mică porţiune din zidul de apărare
"România liberă - Ediţia de Transilvania" continuă serialul în care prezintă cetăţile Transilvaniei. Una dintre cele mai interesante istorii este cea a cetăţii Bistriţei, ridicată de saşi în Evul Mediu şi ale cărui ziduri au fost demolate în secolul XIX de către austrieci, după ce aceste ziduri deveniseră inutile din punct de vedere militar, pentru a permite dezvoltarea urbanistică a oraşului.
Cetatea coloniştilor saşi
La fel ca multe alte cetăţi ale Transilvaniei, Bistriţa a fost ridicată de coloniştii saşi, aduşi în Evul Mediu de către regii Ungariei. Aşadar, este vorba de un burg al orăşenilor, nu de o cetate aristocratică. Cel mai probabil, cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea şi refăcută în secolele XV şi XVI. Între vechile ziduri ale cetăţii a fost găsită o monedă din 1272, cu efigia regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, ceea ce a permis datarea construcţiei cu o exactitate neobişnuită. Însă aşezarea saşilor bistriţeni a fost menţionată din 1241, când oraşul, apărat la acea dată doar cu valuri de pământ şi cu palisade din lemn, a fost distrus în timpul marii invazii mongole.
Ridicarea unei cetăţi cu ziduri de piatră a făcut parte din eforturile statelor catolice de a opri invaziile mongole, iar un intens program de ridicare a unor fortificaţii în măsură să reziste asalturilor mongole a fost sprijinit financiare de către Biserica Catolică. Aceste eforturi nu au fost în van, iar bistriţenii au reuşit să se opună unui alt asediu mongol, din anul 1285. Datorită rolului militar, care a transformat Bistriţa într-un centru regional, oraşul a primit numeroase privilegii, între care cel de a ţine un târg anual, acordat în anul 1330 de către regina Elisabeta a Ungariei. În timp, aşezarea, cunoscută şi sub numele de Nosa, a devenit reşedinţa comit
