Sunt 32 de ani de când 53 dintre cei mai buni mineri şi salvatori minieri pe care i-a avut Valea Jiului nu mai sunt printre noi. Au murit într-unul dintre cele mai grave produse vreodată în minele de huilă din Vale şi vor fi comemoraţi, joi, încă o dată la sediul Exploatării Miniere Livezeni, acolo unde s-a produs tragedia
Prima deflagraţie s-a produs în seara de 29 noiembrie 1980, prinzând în subteran zeci de mineri. La faţa locului au venit imediat reprezentanţii Combinatului Minier. actuala Companie Naţională a Huilei Petroşani, şi ai statului, adică miliţieni şi securişti. Conform datelor de la vremea respectivă, salvatorii minieri au fost obligaţi să intre în subteran, unde se declarase stare de avarie, deşi pentru toată lumea era clar că orice explozie de metan are replici, uneori chiar mai puternice decât cea iniţială. Echipele au fost prinse de o nouă explozie, iar în total numărul morţilor a ajuns la 53 de persoane. Martorii tragediei sunt şi acum cutremuraţi de cele ce s-au întâmplat atunci şi aduc aminte de clipele de groază de la gura minei. În primele momente, nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu adevărat, iar în combinat se afla la acea oră doar un dispecer. Conform procedurii, a fost anunţat Ministerul Minelor, cum era atunci, şi organele statului despre avarie, iar oamenii s-au strâns imediat la gură minei. Realitatea depăşea orice închipuire, iar ţipetele de durere ale rudelor celor prinşi în explozii au urcat până la cer.
Cu 32 de ani în urmă, în 29 noiembrie 1980, Întreprinderea Minieră Livezeni şi întreaga Vale a Jiului, pierdea 53 dintre cei mai buni lucrători în cărbune - muncitori, militari în termen şi ingineri. Unele victime abia împliniseră 21 de ani. Erau militarii trimişi de un regim crud la lucru în subteranele Văii Jiului. De atunci s-au schimbat multe, dar memoria celor dispăruţi rămâne vie în inimile tuturor, ia