Campania EI MERITĂ ROMÂNIA continuă. După poveştile lui Costel Pîrnău, timişoreanul care zideşte case cu o singură mână, cea a preotului Manuel Radu, care şi-a transformat casa în şcoală şi grădiniţă pentru 25 de copii nevoiaşi din Urlaţi, cea a luptătoarei Steluţa Duţă, tânăra care a învins bătăile crunte din internat, anii de foame şi nopţile petrecute pe stradă, ajungând campioană de box,ori cea a inventatorului Corneliu Birtok, gândul vă prezintă povestea Aurorei Simionescu, cercetătoarea care a ajuns să lucreze cu NASA şi să descopere o bucăţică ascunsă din univers.

Aurora Simionescu are 29 de ani şi şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă studiind astrofizica şi cercetând "materia întunecată": cosmosul. Americanii de la NASA i-au dat o bursă ca să lucreze pentru ei, iar de la anul japonezii de la Agenţia Spaţială din Tokyo au cooptat-o deja în echipa lor.

Totul a început din Brăila, de la o carte prăfuită, cumpărată la mâna a doua, de părinţii ei.

Vă invităm să-i urmăriţi povestea.

Aurora Simionescu se ridică de pe scaun şi se urcă pe scenă, cu aceeaşi hotărâre cu care a făcut toate lucrurile în viaţă, până acum, la 29 de ani. Abia a aterizat la Bucureşti, din California, şi vorbeşte în faţa a 20 de puştani pasionaţi de tehnologie despre cum a ajuns să lucreze cu NASA, agenţia spaţială americană.

La pieptul Aurorei, în culise, apoi lângă ea, pe scaun, şi acum în mâinile ei, pe scenă, se află o carte mare şi groasă, cu coperţile hârşâite de trecerea timpului: "Astronomy: The Structure of the Universe" (Astronomia: Structura universului), scrisă de William J. Kaufmann III, în 1977. De aici a început totul.

Când era mică, Aurora nu visa să ajungă cosmonaut. Voia să fie ambasador. Firea ei iscoditoare şi mereu pusă pe întrebări a împins-o însă în direcţia ştiinţelor exacte. Eternă olimpică la fizică, Aurora nu se înţelegea