Modificarea legii audiovizualului, prin intermediul unei Ordonanţe de urgenţă, probează, dacă mai era  nevoie de o dovadă suplimentară, existenţa unei agende precise a  administraţiei social-liberale: utilizarea tuturor instrumentelor disponibile în vederea subminării garanţiiilor ce protejează democraţia constituţională şi statul de drept.

După ce a mutilat prin ordonanţă de urgenţă Institutul Cultural Român şi a încercat să modifice în cursul procesului referendar din vara lui 2012 regulile jocului democratic, guvernul României face un pas mai departe pe acest drum deja familiar, restrângând atribuţiile  unui organ,   CNA, al cărui statut se poate dovedi esenţial pentru menţinerea  moderaţiei şi decenţei  în comunicarea publică.   Criticabil constituţional, de vreme ce recursul la ordonanţe de urgenţă tinde să submineze  poziţia legislativului şi să anuleze separaţia şi echilibrul puterilor în stat, gestul cabinetului condus de Victor Ponta este periculos politic, de vreme ce  afectează poziţia instituţiei însărcinate de legea fundamentală însăşi cu supravegherea respectării unor drepturi constituţionale fundamentale.

Oricât de multe critici ar putea fi aduse Consiliului Naţional al Audiovizualului pentru pasivitatea probată în anumite ocazii, relevanţa sa nu poate fi contestată in nici un fel. Beneficiind de atribuţii şi aşa limitate,   încadrat de  presiuni politice  constante, CNA este supus aceluiaşi tratament la care au fost supuse instituţii precum    “Avocatul poporului” sau Institutul Cultural Român. Dincolo de argumentaţia juridică ce poate fi invocată, rămâne faptul că Guvernul României continuă  să recurgă la o practică ce  afectează democraţia, schimbând structura şi prerogativele unor organisme în mijlocul unui proces  de alegeri.

Ceea ce actuala modificare de act normativ oferă este imunitatea pentru televiziunile de ştiri a căror