România Iasminei, dintr-a opta be de la Colegiul Naţional Petru Rareş din Suceava. Iertaţi-mă domnule Traian Băsescu, România mea nu este şi a dumneavoastră. Iertaţi-mă, domnule Victor Ponta, trăiţi într-o altă Românie populată, probabil, şi de Crin Antonescu. Domnule Andrei Pleşu ( La mulţi ani!), domnule Gabriel Liiceanu, domnule Horia Roman Patapievici, domnule Mircea Cărtărescu, România domniilor voastre este una mult prea slăbănogită, prea palidă, bolnăvicioasă şi înrăită în tristeţe, de la caz la caz. Pretenţiile şi aspiraţiile dumneavoastră se adresează unei normalităţi ciudate.
Nu. România mea este România Iasminei Maria Răceanu, din clasa a-VIII-a B, de la Colegiul Naţional Petru Rareş din Suceva. Fata asta, care mi se pare extraordinar de frumoasă, de vie, de inteligentă şi de plină de sensibilitate – i-am privit fotografia minute în şir, e îmbrăcată super mişto, cu un bun-gust colosal! - a câştigat premiul Google şi desenul ei ia locul logo-ului motorului de căutare în ziua de 1 decembrie 2012. Are nişte mâini fantastic de expresive şi de cuminţi. Care nu au nimic în comun cu oja, la fel cum întreaga ei prezenţă e imposibil de asociat cu tocuri-prăjină accesorizaţi la poşete Louis Vuitton.
Fata asta mi-a pus România în braţe, aşa, hodoronc-tronc. Lucru pe care nu l-a reuşit nimeni până acum. Mă identific, e adevărat, cu diferite personaje din istoria, mai ales culturală, a ţării ăsteia. Empatizez cu trăirile câtorva compatrioţi. Sunt pe deplin de acord cu ideile unor concetăţeni. Dar nimic din toate astea nu poate fi comparabil cu sentimentul pe care l-am trăit, văzând mai întâi desenul şi citind mai apoi ceea ce a scris Iasmina Maria Răducanu, din clasa a-VIII-a B de la Colegiul Naţional Petru Rareş, la concursul intitulat “România mea este...” organizat, culmea!, de una dintre cele mai impersonale organizaţii din lume. Iată: “o ţa
