Zilele trecute vorbeam cu un fost coleg de redacţie şi ne aduceam aminte cum în alegerile din 1996 noi, cei de la "Evenimentul zilei", am intitulat campania electorală dusă de PSD, "Operaţiunea Cizmele de cauciuc".

Era o tentativă (uşor disperată) a PSD de captare a bunăvoinţei electoratului, printr-o manevră de învăluire a votanţilor, denumită demagogic de-a lungul veacurilor "întoarcerea la popor". În aceea vreme, ca şi acum, ziarul avea o atitudine critică la adresa social-democraţilor, titulatura dată campaniei electorale vrând să arate diferenţa între vorbe şi fapte. Cizmele de cauciuc au devenit un simbol al cufundării politicienilor în nămolul existenţei cotidiene. Le-au purtat Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Elena Udrea şi Dacian Sârbu. Călin Popescu-Tăriceanu şi Emil Boc. Din motive diferite, în situaţii diferite.

Cu toate acestea, cizmele de cauciuc au intrat tiptil în mentalul colectiv, câştigând un loc simbolic. Văzând campania ce se desfăşoară în aceste zile, temele de dezbatere, m-am întrebat de ce nu mai vedem la televizor politicieni cu cizme de cauciuc. Un prim răspuns poate fi acela că nu mai au timp, prinşi fiind între conferinţe de presă şi participări la dezbateri televizate, plătite generos cu mii de euro.

Un alt motiv poate fi acela că cizmele de cauciuc nu mai trebuie purtate în campania electorală pentru a-ţi demonstra empatia cu durerile Poporului, fiind mult mai eficiente pe post de cadou, alături de celebrele găleată şi umbrelă, în special în România rurală.

De aici a venit şi criza de cizme de cauciuc scoasă la lumină de ancheta unui cotidian. Cizme de cauciuc roşii, mov, galbene au împânzit ţara, golind depozitele producătorilor, în ciuda interdicţiei legale. Dar d-aia nu mai pot politicienii să doarmă, de frica legii…

Din păcate pentru 20 de milioane de români în câteva zile se va încheia campania electorală ş