Pentru ca nu a trezit animozitati si n-a reaprins vechi conflicte politice, discursul prezidential de Ziua Nationala a Romaniei, 1 Decembrie, a trecut aproape neobservat. De unde pana deunazi vorbele sale erau talmacite si rastalmacite in fel si chip, de data asta, comentatorii, analistii si jurnalistii le-au lasat balta, insa tacerea lor pare suspecta.
La fel cum suspecte au parut la vremea lor destule decizii ale dlui Basescu. Si totusi, dupa cei 8 ani de presedintie, cu incercari repetate de a reprezenta natiunea romana in integralitatea ei, iata ca acum reuseste, atata doar ca numarul celor dispusi sa-i dea crezare a scazut dramatic - numai cativa dintre oamenii sai de presa si comunicatori au facut vorbire despre discurs, si doar in trecere, iar ecourile acestuia s-au stins in fosgaiala unei campanii electorale fara sare si piper.
Dezbinare si ruptura
Nu e exclus ca atat adulatorii, cat si detractorii sa se fi lasat pagubasi din pricina unor teme si subiecte noi in discursul prezidential, a unor asertiuni total opuse celor ce l-au facut celebru si pe care, nevenindu-le a le lua de bune, n-au stiut cum sa le interpreteze.
Cine s-ar fi asteptat sa-l auda zicand ca "ziua de 1 Decembrie ne prinde dezbinati"...? Sau ca "societatea romaneasca nu trebuie sa urmeze rupturile din viata politica. Natiunea este una, statul este unul, dar romanii nu vor permite sa le fie distruse institutiile de dragul competitiei politice..."? Competitie in care presedintele, nu poate nimeni tagadui, a fost cel dintai om politic.
Dupa atatea batalii pe parcursul celor 8 ani, nu e credibila pentru toti nici declaratia de dragoste: "Gandurile mele sunt alaturi de fiecare roman, oriunde s-ar afla el. Le(sic!) multumesc pentru tot ceea ce au(sic!) facut pentru Romania, pentru ca ei au impins Romania inainte..."
Diagnostic ex