Realiste, comice şi triste în acelaşi timp, marcate de o francheţe de multe ori brutală, filmele româneşti par să fi intrat într-o nouă eră. O nouă era în care se câştigă premii la Cannes, se fac liste pentru nominalizările la Oscar, se lucrează în coproducţii internaţionale, se scriu cronici foarte bune în presa internaţională. Şi nu în ultimul rând, o eră în care cozile la cinematograf au revenit.

Chiar dacă producţii reprezentative ale cinematografiei româneşti precum „Pădureanca", „Nunta de piatră", „Dreptate în lanţuri", „Ion: Blestemul pământului", „La Moara cu noroc", „Balanţa" sau „Dincolo de pod" vor rămâne puncte de reper mulţi ani de acum înainte, ultima decadă a adus un nou suflu filmului românesc, preconizând ceea ce deja unii numesc Noul Cinema Românesc. Fie că vorbim de filme precum „Marfa şi banii", „Moartea domnului Lăzărescu", „Filantropica", „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" sau ultimul succes "După dealuri", peliculele româneşti au reuşit să găsească formula magică prin care să obţină atât critici favorabile la nivel naţional şi internaţional, cât şi aprecieri din partea publicului larg care formează cozi din ce în ce mai mari în faţa cinematografelor până mai ieri lăsate pradă uitării.

Trei filme pe care nu le puteţi rata

Chiar dacă toamna acestui an a fost una dintre cele mai sărăce a ultimilor ani din punct de vedere al lansărilor, ea a compensat prin succesul şi ingeniozitatea câtorva filme. Fără îndoială protagonistul toamnei a fost „După dealuri", în regia lui Cristian Mungiu, pelicula reuşind să obţină două premii Palme d'Or - premiul pentru cel mai bun scenariu şi premiul pentru cea mai bună actriţă, la prestigiosul festival de film de la Cannes de anul acestă . În plus filmul a reuşit să creeze o adevărată dezbatere la nivel public cu privire la chestiuni fundamentele ce ţin de religie, sănătate şi probleme sociale. Tot