Firesc ar fi fost ca, după participarea la Târgul de carte Gaudeamus, să scriu cât de mult mi-a plăcut ce am văzut anul acesta. Adică despre lansările noilor titluri, despre lumea întâlnită, despre faptul că, în condiţiile date, cărţile s-au vândut mulţumitor. Or, mie tocmai în succesul de acest fel, periodic şi sărbătoresc, mi se pare că zace marea primejdie: ca întreaga piaţă de carte să fie redusă la zilele „de târg”. E bine că editorii îşi recuperează banii investiţi, ba chiar le mai rămâne ceva pentru relansarea activităţii. Dar e rău că numai de două-trei ori pe an cartea e vedetă. Aş prefera mai puţin fast şi mai multe librării vizitate de cititori.

Pe lângă bucuria de a-mi fi întâlnit vechi prieteni şi pe lângă jena de a-i fi ocolit pe alţii, am aflat şi despre starea înfricoşătoare a librăriilor. Dacă într-un oraş precum Ploieştiul e aproape imposibil să mai găseşti una, ori într-o capitală de judeţ, precum Zalăul, tocmai s-a închis ultimul spaţiu unde se vindeau exclusiv cărţi, înseamnă că toată agitaţia de la Târg e doar o expresie a disperării. Succesul de azi nu e decât anticamera falimentului de mâine. În clipa când peste cincizeci la sută din producţia de carte se va vinde prin internet, nici măcar zecile de mii de fanatici ai Târgului nu vor mai ieşi din casă.

Ca literaţi, e de asemenea riscant să ne îmbătăm cu parfumul succesului: cărţile care au atras atenţia publicului nu sunt nici pe departe cele literare. Ba nici măcar culturale. Politicul a invadat cu violenţă şi acest ultim refugiu al normalităţii şi frumuseţii. Ion Iliescu face şi azi rating ca-n zilele de glorie ale mineriadelor. Vedetă a Târgului n-a fost vreun prozator, poet sau eseist, ci ditamai intelectualul Adrian Năstase! Ceea ce arată ori că politicienii fac parte dintr-o categorie capabilă să se adapteze instantaneu interesului public, ori că ei scriu mai bine decâ