Un cititor al revistei noastre ne-a semnalat, de curând, un fapt uimitor: pe adresa sa a sosit o misivă al cărui destinatar era... străstrăbunicul său! Un frate mai tânăr al acestuia, ce emigrase, din Mărginimea Sibiului în Statele Unite, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi nu-şi putuse crea o situaţie cu ocupaţia pentru care era calificat, intrase voluntar în armată la izbucnirea Războiului Civil. Dăm mai jos această ciudată epistolă în care se pot afla detalii interesante despre viaţa din campanie şi experienţele unui soldat de rând. Pentru autenticitate, am păstrat ortografia originală.

Iuliu în 24 de zile, leat 1862

Undeva în Valea Shenandoah

Bace Ghiţă,

De când m-amu departatu de ţérră am umblat multu pe meleagurile aistea noi şi nu m-amu pututu aşeza nicăerea pré multu că nimine n'are aice trebuinţă de unu dascăl de işcolă ca mine. Dară, dupe cum scii Dumneata, noi acuma suntemu în resbel şi o ducem cum dă Dumnezeu Drăguţulu. Şi mă făcuiu şi eu catană la volintirii de Virginia că acolo toţi suntu ómeni cu multă carte şi cu bună creştere şi manere de le-au zisu The Gentlemen's Regiment, adeca Reghimetulu Domniloru. Că mă prinsă chemarea la arme taman când ma aflam la Richmond, oraşulu loru ăl mai de căpetenie din aist giudeţu.

Pe aici, ómeni tot ca pe la noi, care mai buni, care mai răi. Căpitanu nost, bată-l Dumnezeu că hain şi făr de animă mai iaşte. Roş la obrazu şi la musteţi da negru la sufletu. De, domn olandez mutatu p'acia cu daraveri de numai el le ştie, cu bunbacu sau cu sclavi. Că şi cu noi tot ca cu sclavii se pórtă, încai că suntem albi ca laptele, şi la pele şi la peru. A certatu pe nisce ficiori, şi ei tot olandezi ca el, tot bălani şi groşi la trup, dar care nu era domni, pentru că se sumeţiseră şi se voioşiseră înainte de vreme, adeca în zori, păn'a suna deşceptarea, ba şi pentru că, flamânzi sireacii, mânc