Pentru a vinde un manz este suficient sa-l arati musteriilor. Daca are dintii sanatosi si coada voioasa, daca necheaza muzical, nu mai este nevoie de cuvinte si strigaturi. Manzul se recomanda de la sine. In schimb, pentru a vinde o carte, esti nevoit sa tii discursuri ample si sa-i dovedesti, inca o data, necesitatea. Cartea nu este un obiect gratuit... Am fost, cum stiti deja, la Targul de carte Gaudeamus. Targul a inceput miercuri, 21 noiembrie, dar eu am ajuns abia vineri dimineata. Dupa amiaza am descins in targ. Lume multa, rumoare, sute si sute de carti si, mai cu seama, multimi compacte de autori contemporani cu susiscalitul. Ii recunosti imediat dupa straie si cautatura. Scriitorul roman are un fel aparte de a semnala universului inefabila-i prezenta. Unul isi pune o cravata verde peste o camasa purpurie iar in picioare isi trage sosete galbene (am vazut cu ochii mei fenomenul, nu mint), altul isi arunca un basc arghezian deasupra pletelor fumegande, al treilea isi lasa pana la brau o barba arhiepiscopala. Pentru a-si semnala existenta, scriitorul roman vorbeste tare, gesticuleaza larg si rade in hohote. A fost targ de carte, asadar. Dar un targ de carte nu se deosebeste prin nimic de targul pur si simplu. Cartea este o marfa ca oricare alta. In principiu, ea nu se deosebeste de bunurile care se vand la iarmaroc. Si, tot in principiu, cartea este un bun cu totul deosebit. Utilitatea ei trebuie mereu si mereu argumentata. Folosul nu rezulta apodictic din insasi fiinta cartii. Pentru a vinde un manz este suficient sa-l arati musteriilor. Daca are dintii sanatosi si coada voioasa, daca necheaza muzical, nu mai este nevoie de cuvinte si strigaturi. Manzul se recomanda de la sine. In schimb, pentru a vinde o carte, esti nevoit sa tii discursuri ample si sa-i dovedesti, inca o data, necesitatea. Cartea nu este un obiect gratuit, desi are o infatisare insignifianta