Care este solutia? O evocare istorica a trecutului, plecand de la marturiile prezentului si atat? O rasturnare a noilor valori (cultura media) si o revenire la un insuficient delimitat ce primordial? Sau o inevitabila incercare de racordare la viitorul din prezent? Asa cum arata un citat din caietul-program al spectacoluluiFocul de la TNI (premiera 22-23 noiembrie 2012), intuitia unei schimbari de ordin mental a omului in era postmoderna ii apartine chiar lui Ray Bradbury, autorul romanului Fahrenheit 451: "SF-ul descrie realitatea, fantezia descrie irealul. (...) intr-o noapte, un cuplu a trecut pe langa mine in Beverly Hills plimbandu-si cainele. (...) Femeia avea intr-o mana un radio nu mai mare decat un pachet de tigari (...) (din care) ieseau fire de cupru care mergeau catre un con frumos realizat care intra in urechea ei dreapta. Mergea ca o somnambula, ignorand barbatul si cainele, ascultand sunetele si soaptele tragediei unei melodrame indepartate, ajutata sa pastreze drumul de sotul care putea nici sa nu fie acolo". Mai mult sau mai putin, acesta este si mesajul regizoarei Irina Popescu-Boieru, care intr-o montare destul de avangardista pentru stilul cu care ne-a obisnuit, necontand atat pe latura science fiction a operei, ecranizate in 1966 de Francois Truffaut, ori pe receptarea acesteia ca parabola a totalitarismului, cat pe intelegerea faptului ca lumea experimentata imediat ne este confiscata de catre cultura media si societatea de consum, dupa cum prezenta celuilalt nu ne mai este accesibila, un dispozitiv (plasma, computer) ajungand sa medieze raportul eu-tu. Abia de aici (si nu de la disparitia textului scris ori inlocuirea lui prin cel electronic, cum pare sa creada regizoarea) pana la revolutia virtuala nu mai e decat un pas. In mod inutil, Irina Popescu-Boieru insista pe ideea de carte, ca simbol al culturii si spiritualitatii, care o data inlatur