România a adoptat o poziție ridicolă abținându-se la votul de la Organizația Națiunilor Unite pentru acordarea statutului de observator statului palestinian. “Cum poti recunoaste un stat palestinian si in acelasi timp sa votezi impotriva recunoasterii sale la ONU?” se întreba trimisul special al Autorității Palestiniene la Bucureşti, Nabil Shaath, într-un interviu pentru Adevarul.
Răspunsul îl poate găsi Excelența sa în logica politicii româneşti, în care preşedintele şi prim-ministrul se fac reciproc cotoi şi pisoi în timp ce Ministrul Sănătății, palestinian la origine, i-ar învinge pe amândoi într-o confruntare electorală.
Deşi statul palestinian are ambasadă în România, țara noastră are oficiu de reprezentare la Ramallah din 2009 iar diplomați palestinieni au urmat cursuri de pregătire organizate de Institutul Diplomatic Român, România s-a abținut de la votul privind acceptarea Palestinei ca observator ONU ! Mai mult, anul trecut România se abținea de la acceptarea Palestinei în UNESCO, deşi România şi Palestina semnaseră un protocol de colaborare în domeniul educației şi ştiinței.
Răspunsul MAE în privința abținerii de la vot este ilogic: “Pozitia Romaniei asupra acestui subiect este una principiala: reluarea negocierilor este cea mai buna linie de actiune pentru obtinerea solutiei celor doua state, care sa convietuiasca in pace si securitate. Demersurile unilaterale nu sunt de natura sa contribuie la instaurarea unei paci durabile – obiectivul fundamental al intregii comunitati internationale.” Cum este acceptarea Palestinei ca observator la ONU un demers unilateral? Poziția Palestinei de stat observator poate fi un pas spre colaborare pentru o soluție internațională, nicidecum un demers unilateral.
Ca şi în cazul războaielor din Irak şi Afghanistan, România adoptă poziția Axei: mandatul ONU nu este necesar, îngreunează linia de acțiune.
