Dănuţa învaţă pe oricine să trăiască: vede doar părţile bune ale vieţii, cântă, se distrează şi visează să ajungă o artistă cunoscută şi să-şi ajute părinţii. Pe ea n-o descurajează nici faptul că a trebuit să renunţe la şcoală, din lipsă de bani, nici că este imobilizată într-un scaun rulant, din cauza unei boli rare. Cine-o place, o place aşa cum este, îmi explică tânăra din Babţa, Satu-Mare, filosofia vieţii ei. Tocmai de-asta, nici nu-şi doreşte să fi schimbat ceva în viaţa ei. Chiar şi cu boala ei a făcut pace: nu crede că a schimbat-o în vreun fel.

Citeşte şi Oameni care şi-au învins dizabilitatea. O tânără luptă cu sindromul Down în paşi de vals

Dănuţa-Florina Dragoş are 23 de ani şi este o optimistă. Cântă muzică populară, iar picătura ei de bucurie zilnică este sora ei mai mică, de numai patru ani şi jumătate, care îi aduce un zâmbet pe faţă când aduce vorba despre ea.

"Singură-s, Doamne, pe lume"

"Vai, aveam nişte emoţii", povesteşte Dănuţa când o întreb despre pasiunea ei pentru muzică populară. A început să cânte serios acum vreo şase, şapte ani, muzică populară, pentru că e "tradiţională" şi "toată lumea o ascultă". Are şi acum emoţii când îmbracă costumul popular şi apare pe scenă, dar dispar repede, pe măsură ce cântă şi oamenii o aplaudă.

Dănuţa spune despre ea că e simplă şi sinceră. O întreb dacă e şi optimistă: "Normal", vine replica imediat, "dacă n-aş fi, poate n-aş continua să fac ceea ce fac, aş sta toată ziua închisă în casă". Tânăra îşi doreşte să ia ore de canto şi să îi poată ajuta pe părinţii ei să se descurce mai uşor.

Dănuţa nu e mofturoasă la muzică: când e de petrecut, merg şi dance-ul şi hip-hopul., "că-s frumoase şi de ascultat". Totuşi, melodiile ei preferate rămân din repertoriul tradiţional: "Singură-s, Doamne, pe pământ" şi "Şogoriţa". Una e cam tristă, remarc eu, dar Dănuţa spune că îi place e