Canadianul Leonard Cohen e o legendă vie a muzicii moderne. Turneul său european cu spectacolul Old Ideas a fost un triumf. La Lisabona, ca şi la Bucureşti şi Verona, 15.000 de oameni au intonat, într-un sentiment de comuniune aproape religioasă, melodiile îndrăgite, la o mie de săruturi adîncime. Înainte de spectacol, l-am întîlnit pe cel care, conform presei de specialitate, conferă o sonoritate aparte pieselor interpretate: tînărul şi chipeşul („handsome“, scriu revistele de limbă engleză) violonist basarabean Alexandru Bubliţchi. Dragă Alexandru, ne bucurăm să te întîlnim aici, la Lisabona, în ajunul spectacolului Leonard Cohen. De cînd îl cunoști pe Cohen? Mulțumită proiectelor în care am fost implicat acum cîţiva ani în Spania, am început să cercetez, să văd cu cine am de-a face. Și din acel moment, m-a prins în capcană. Este o persoană extraordinară, cu o energie și o aură foarte speciale. Este un privilegiu să cînți cu el. The Partisan, The Darkness, I’m Your Man, Going Home, So Long Marianne, Democracy, Famous Blue Raincoat,In My Secret Life, First We Take Manhattan, Take This Waltz – lista şlagărelor ar putea continua… Abia acum am aflat că muzica pentru șapte-opt piese a fost scrisă de Sharon Robinson, una dintre coriste. Printre ele, și cîteva hituri; maestrul e foarte mulțumit de lucrul ei. Sincer să fiu, cred că acum trăiesc unul dintre cele mai minunate momente ale vieții... Apropo, am cîntat şi la Paris, trei nopți în celebra sală Olympia. Ştim, ştim… Din afară nu ai prea crede că e vestita sală Olympia, nu-i așa? Da. E îmbrăcată în postav roșu, micuță și plăcută, nimic extraordinar, destul de modestă, doar 1.800 de persoane. O sală celebră are o încărcătură spirituală deosebită… Din cauza locurilor puține, a trebuit să dăm trei spectacole în trei zile, să încapă toți spectatorii setoşi să-l asculte pe Cohen. Și cum te-ai simțit la Olympia? Foar