de Gh. DOBRIN
02 decembrie 2012 22:44
0 vizualizari
A-A+ * Suntem în săptămâna a 31-a după Rusalii. Pericopa evanghelică a săptămânii (Lc 18, 35-43) ne prezintă minunea vindecării orbului din Ierihon. Pe când Iisus cobora spre Ierihon, înconjurat de mulţimi, zgomotul produs de acestea a fost auzit de un orb care stătea pe marginea drumului şi cerşea. Sf. Ev Marcu, însoţitorul şi cronicarul Sf. Ap. Petru, a cărui predică o consemnează în Evanghelia Sa, ne dă şi numele acestui orb. Se numea Bartimeu, ceea ce în limba aramaică însemna Fiul lui Timeu. Acesta simţind că se petrece ceva deosebit, a întrebat ce se întâmplă, ce se aude? Cineva din apropiere i-a spus că trece Iisus din Nazaret.
Atunci, fără să şovăiască, Bartimeu a început să strige din adâncul inimii: "Iisus, Fiul lui David, miluieşte-mă!", numindu-L "Iisus", adică M]ntuitor şi "Fiul lui David", orbul îşi arată credinţa în acest om, despre care se auzise că face atâtea minuni, că era Mesia cel aşteptat de evrei, născut potrivit profeţilor din casa regelui David. Şi, în pofida celor care îl certau ca să tacă, el repeta cu aceeaşi încredere: "Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!". Auzindu-l, Iisus a cerut să fie adus la El şi l-a întrebat ce doreşte. La această întrebare, orbul va răspunde cu cererea vieţii lui: "Doamne, să văd!". Atunci, Iisus i-a zis: "Vezi! Credinţa ta te-a mântuit". Şi în clipa aceea, ochii orbului s-au deschis.
Fără să-i fi văzut minunile şi nici impresionantul chip, orbul Bartimeu ajunsese, numai din cele auzite de la alţii despre Iisus la o credinţă ce ruşina necredinţa evreilor sănătoşi care fuseseră martori la atâtea semne şi minuni. Această credinţă i-a inspirat încrederea şi l-a făcut să rostească cea mai scurtă rugăciune ce poate fi adresată Mântuitorului: "miluieşte-mă!". Rugăciune care i-a adus nu numai darul vederii, dar şi mântuirea. Ef. Ev.
