Venit la Timişoara, cu o săptămână înainte de alegeri, Victor Ponta a avut două mari obiective. Primul – lansarea, alături de crema U.S.L., a candidaţilor proprii pentru parlamentare. Al doilea, legat de primul – o vizită la rândul întâi de cărămizi, pus de multă vreme, la fundaţia viitorului Spital de Copii, devenit acum obiectiv major de campanie electorală. De aici, premierul a anunţat că Executivul va aloca bani pentru construirea acestei unităţi spitaliceşti. Cu menţiunea – destinată urechilor cârcotaşilor –, că anunţul alocării de fonduri, acum, nu face parte dintr-o acţiune electorală, la fel cum nici campania „Da. Reuşim pentru un nou spital de copii” nu are nimic de-a face cu goana după voturi.

Oare de ce trăieşte prim-ministrul României cu impresia că Timişoara este populată de o mare naivi? Care cred orbeşte şi iraţional în tot ce li se spune, ignorând orice argument care indică altceva. Sau de o mare de yesmeni care spun „alb” la negrul indicat de Victor Ponta ca alb.

Cu riscul de a cădea în ridicol din cauza obstinenţei cu care repet aceste idei şi, în acelaşi timp, de a irita nişte personalităţi ale zilei, îmi expun, din nou, argumentele pentru care spun că această acţiune – care a debutat cu o surprinzătoare grijă generatoare de insomnii a unuia dintre viceprimarii Timişoarei, Sorin Grindeanu, pentru soarta Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu”, a continuat cu o „presiune” pusă pe Guvern şi cu o acţiune frenetică de strângere de fonduri şi a culminat cu, iată, convingerea Executivului şi determinarea acestuia să aloce bani pentru construcţia altuia nou – este electorală.

Înainte de toate, alocarea unor fonduri de către Guvern, indiferent de culoarea politică pe care ar purta-o, pentru construirea unui nou spital, indiferent unde ar fi el, nu aduce niciun titlu de glorie nici Executivului, nici primului-ministru. Nici celui care a